Deasupra valului

The Mentalist

A apărut în 2008 la CBS, fiind creat de Bruno Heller şi având până în prezent 3 sezoane. Personajul central este Patrick Jane, un veritabil „cititor” al minţii umane, care apărea la televizor jucând rolul unui medium care comunica cu cei decedaţi în prime time (probabil):). Succesul l-a dus pe aşa culmi încât a fost contactat de poliţie pentru a-l captura pe criminalul în serie, Red John. Însă ca răspuns la implicarea sa în caz, psihopatul i-a ucis soţia şi fiica, lăsându-l cu singurul gând de a-l prinde într-o zi pentru a face dreptate. Astfel, Jane ajunge la California Bureau of Investigation (CBI), unde împreună cu agenţii rezolvă diferite cazuri de crimă extrem de întortocheate. Desigur, metodele sale sunt complet neconvenţionale, ca de exemplu: hipnoza, manipularea psihicului şi a stărilor, jocuri ale minţii şi pe restul vă las să le descoperiţi singuri. Acţiune, logică,  psihologie, umor, sunt doar câteva dintre tags-urile acestui serial. Pe mine m-a captivat. Poate vă va umple şi vouă serile reci de iarnă sau „ferestrele” din programul  zilnic de lucru. Vizionare plăcută!

„Cum sa încep?”…Parcă doar întrebarea asta îşi face de cap prin mintea mea momentan.  Nu mă înţelegeţi greşit, sunt o vorbăreaţă înnăscută (asta musai trebuie accentuat la categoria „despre mine”), dar ora târzie şi euforia zilei mă îndeamnă la tăcere acum când ar trebui să turui.

Ce merită menţionat este faptul ca, nefiind un guru al tehnologiei, blogul acesta reprezintă pentru mine o provocare de a păşi în lumea secolului curent. Ieri, 16 decembrie 2010, am participat la Social Media Summit drept pentru care crearea unui blog azi a devenit obligatorie. De ce? Păi dacă tot „nu exist”  pentru că nu am facebook, măcar să îmi apăr identitatea prin aceste postări pe care mai mult ca sigur tot eu le voi citi (remarcabilă neîncrederea în sistem).

Voi dedica o abordare separată  subiectului Social Media Sumit, întrucât există nişte aspecte care merită menţionate. Pentru post-ul ăsta aş dori să menţionez ce sentiment de fericire m-a cuprins astăzi când nişte fulgi rebeli de zăpadă m-au prins într-o „ambuscadă” jucăuşă, lipidu-mi de buze un zâmbet pe care nu l-am mai putut da jos până cu mult după ce am ajuns acasă. Dacă mi-a plăcut? La nebunie! Dacă m-am simţit copil? Categoric! Vă recomand să va lăsaţi şi voi antrenaţi în astfel de momente cât mai des, oriunde, şi indiferent cu cine aţi fi. Nici nu mai consider că trebuie să menţionez că vârsta este complet irelevantă în faţa fulgilor de nea. Aşa că…zero justificări, doar bucuraţi-vă!

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 5 urmăritori

Iulie 2017
L M M M V S D
« Feb    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31