Deasupra valului

Archive for the ‘Gânduri’ Category

Aşa vreau să-mi încep primul post din anul nu demult început, 2011. Cu o piesă şi un clip de care m-am îndrăgostit de la prima audiţie şi vedere. De ce? Pentru că exprimă cel mai bine tot ce îmi şi vă doresc în acest Nou An…Iubire, copilărie, inocenţă, maturitate, curaj, prietenie, vise, realităţi împlinite, şi aripi puternice pentru a vă putea atinge idealurile poate prea înalte pentru 2010.

Aş avea atât de multe de scris despre 2010, însă acest post vreau să fie o privire înainte şi nu una înapoi. Aşa că poate voi face şi un review al momentelor care mi-au tăiat respiraţia, al clipelor în care am vrut ca timpul să îngheţe pentru a le păstra pentru totdeauna, al noilor prietenii legate, al vechilor prietenii consolidate, al iubirii mereu surprinzătoare…

Îmi vine să râd când constat numărul proiectelor care îşi aşteaptă sfioase deadline-urile, iar eu nu pot să fac altceva decât să fac urări pentru Anul Nou…de Bobotează :)).

Fie ca acest nou an să însemne pentru noi toţi un suflet mai cald şi ochi  mai blânzi! Şi deadline-uri cât mai îndepărtate.

Etichete: , , ,

Ştim cu toţii ce înseamnă perioada dinaintea Crăciunului: curăţenie, goana după cadouri, prelungirea exasperantă a aşteptării la casele de marcat, mâncare din belşug, care pentru iubitorii artei culinare tinde să acapareze toată pregătirea, împodobitul bradului, şi alte activităţi de sezon.

Desigur, cei apropiaţi ştiu că am jurat dragoste eternă artei culinare, însă pentru cei care află asta abia acum am să încerc să dezvălui câte puţin din pasiunea mea gastronomică. Iubesc mâncarea, prepararea ei, ingredientele ei aromate, mirosul ei proaspăt şi îmbietor, şi desigur, gustul ei delicios. Nu consider că acest subiect ar trebui tratat cu mai puţină atenţie şi implicare datorită posibilei banalităţi de care poate fi acuzat, fiind vorba până la urmă de o pasiune asemenea grădinăritului sau cântatului.

Şi pentru a nu mă eticheta singură drept „mâncăcioasă” şi atât, vreau să accentuez şi plăcerea gătitului pe care din păcate nu am simţit-o demult din cauza unei convalescenţe enervante. Dar în sfârşit mă pot refugia în bucătărie, unde mai multe hobby-uri ale mele se întâlesc profitând de momentul creativ (mă refer la cântat şi dansat).

Şi pentru că vreau să vă şi amuz niţel, după multe ore de curăţenie istovitoare prin sertarele mele  (haos inimaginabil de regulă) am găsit astăzi jurnalul ţinut de mama despre naşterea şi primii ani din viaţa mea şi ai fratelui meu.  Bineînţeles că am fost înduioşată să citesc câţi centimetri aveam, când am spus primul cuvânt, când am umblat şi aşa mai departe. Cu toate acestea hazul meu a fost provocat de secţiunea „mâncăruri favorite” unde mama trecuse din timpul prunciei mele cuvintele: „carne, fructe, ciocolată” . Iată cum, titlul se adevereşte, eu până astăzi considerând ciocolata ca parte importantă a vieţii mele.

Şi pentru că aţi rezistat să citiţi până aici, am să vă ofer drept recunoştinţă o reţetă simplă şi delicioasă în special pentru iubitorii de ciuperci.

  • ciuperci champignon
  • şuncă
  • caşcaval răzuit
  • sare, piper (opţional)

Se taie mărunt şunca, se aşează în ciupercile decojite în prealabil şi se pune caşcavalul peste. Se asezonează şi se pun la cuptor sau în tigaie sub capac, pentru a se rumeni ciupercile şi pentru a se topi caşcavalul. Nu trebuie ţinute mult, depinde de gust. Se servesc calde şi cu multă poftă.

Poftă bună!

„Cum sa încep?”…Parcă doar întrebarea asta îşi face de cap prin mintea mea momentan.  Nu mă înţelegeţi greşit, sunt o vorbăreaţă înnăscută (asta musai trebuie accentuat la categoria „despre mine”), dar ora târzie şi euforia zilei mă îndeamnă la tăcere acum când ar trebui să turui.

Ce merită menţionat este faptul ca, nefiind un guru al tehnologiei, blogul acesta reprezintă pentru mine o provocare de a păşi în lumea secolului curent. Ieri, 16 decembrie 2010, am participat la Social Media Summit drept pentru care crearea unui blog azi a devenit obligatorie. De ce? Păi dacă tot „nu exist”  pentru că nu am facebook, măcar să îmi apăr identitatea prin aceste postări pe care mai mult ca sigur tot eu le voi citi (remarcabilă neîncrederea în sistem).

Voi dedica o abordare separată  subiectului Social Media Sumit, întrucât există nişte aspecte care merită menţionate. Pentru post-ul ăsta aş dori să menţionez ce sentiment de fericire m-a cuprins astăzi când nişte fulgi rebeli de zăpadă m-au prins într-o „ambuscadă” jucăuşă, lipidu-mi de buze un zâmbet pe care nu l-am mai putut da jos până cu mult după ce am ajuns acasă. Dacă mi-a plăcut? La nebunie! Dacă m-am simţit copil? Categoric! Vă recomand să va lăsaţi şi voi antrenaţi în astfel de momente cât mai des, oriunde, şi indiferent cu cine aţi fi. Nici nu mai consider că trebuie să menţionez că vârsta este complet irelevantă în faţa fulgilor de nea. Aşa că…zero justificări, doar bucuraţi-vă!


Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 5 urmăritori

Aprilie 2017
L M M M V S D
« Feb    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930