Deasupra valului

Paris, je t’aime!

Posted on: Ianuarie 14, 2011

La Tour Eiffel

Paris, oraşul iubirii, capitala Franţei,…spuneţi-i cum vă pofteşte inima. Pentru mine a fost şi va rămâne oraşul pe care îl iubesc.Din fercire am avut ocazia să vizitez acest oraş, chiar dacă fugitiv. Cei care aţi mai fost ştiţi, probabil, că două zile nu sunt suficiente pentru a gusta din tot ceea ce ascunde boemul oraş. Oricum, timpul a suferit modificări de proporţii, dilatându-se în aşa hal încât a cuprins în el şi cele mai mărunte amintiri. Spre bucuria mea!

Acum doi ani, în exact această perioadă a anului, am pornit într-un mini tur prin Europa în urma câştigării locului patru în cadrul unui concurs iniţiat de UE pentru tineri. Premiul a fost dreptul echipei de a petrece o zi de  europarlamentar, însă lucrurile s-au derulat în aşa fel încât s-a realizat acest mini tur de care vă spuneam. Un punct important în „periplul” nostru intracontinental l-a constituit, desigur, Parisul. Primul contact vizual cu oraşul a avut loc după căderea întunericului, aşa că în momentul în care murmuram cu entuziasm:” Ah! Paris…!” , oraşul luminilor arăta precum universul luminilor, amuţind întreg autocarul gălăgios până în acel moment. Numai vocea ghidului răsuna la fel de monotonă: „Am ajuns în Paris. Capitala Franţei, situată…” restul  cuvintelor sunând ca nişte mormăieli undeva departe, în timp ce pentru mine timpul îngheţase. Imaginea roiului de lumini de pe  Champs-Élysées, completată de măreţia monumentului L’Arc de Triomphe, precum şi decoraţiunile de sezon au făcut ca vizita noastră să capete alură de basm. Iar  momentul în care am zărit simbolul parizian a fost…”Uau!”  La Tour Eiffel! Nu ştiu dacă toate aceste reacţii bâlbâite de uimire ar mai fi avut loc dacă primul contact ar fi fost ziua, sau dacă nu erau decoraţiunile de iarnă. Cert este că  mulţimea copleşitoare de indivizi care stă la coadă ca să urce în turn, varietatea lingvistică ameţitoare, precum şi cei care încearcă să vândă oricui suveniruri împrăştie în toate zările viaţă, atât de multă viaţă! Atenţie însă, să rămâneţi în grupuri  în preajma turnului, pentru că „afaceriştii”au tendinţa de a „forţa” achiziţionarea obiectelor pe care le vând.

După vizita făcută faimosului monument, ne-am îmbarcat pe vaporaşul care ne-a oferit momente incredibile pe Sena. Monumente cu structuri arhitectonice impresionante pot fi admirate pe ambele maluri ale Senei, ce-i drept, poate puţin cam înalte, iar podurile ornamentate cu detalii de toată frumuseţea (în special Pont Alexandre III) întregesc peisajul. A urmat străbaterea străzilor în lung şi-n lat, a trării unui altfel de „nightlife” decât claustrarea în nişte spaţii afumate care cel mai probabil nu erau cu mult diferite de cluburile de acasă.

Pentru ziua a doua va trebui să scriu un alt post având în vedere cât m-am întins cu vorba aici. Oricum, ar fi atât de multe de spus despre Paris încât mă îndoiesc că puteam eu cuprinde tot într-un postare.

A bientôt alors!
(Va urma…)

Anunțuri

10 răspunsuri to "Paris, je t’aime!"

Cred că glumeşti! Paris? Adică oraşul meu preferat din lumea asta? Deci similtitudinea gusturilor noastre deja e prea de tot. Ador oraşul acesta, îl ador ziua, iar când îl văd în poze, îl ador şi noaptea. L-am vizitat puţin şi eu, am urcat până sus în turn şi a fost fenomenal. Priveliştea, uhm…n-am cuvinte. Povestim mâine! *hug*

Ok…nu mă aşteptam ca oraşul inimii mele să fie şi oraşul tâu preferat… Se pare că într-adevăr suntem două fiinţe similiare, care s-au întâlnit şi simply and madly clicked. Şi încă „click-uiesc”, constant din câte văd! :))

Aşa că sper să savurezi toate postările legate de dragul nostru Paris şi să îţi aduci şi tu amintirile pentru că eu le aştept.

*Hug*

Ah, ma gandeam mereu la Lyon, de fiecare data cand ma gandeam la Franta. Pentru mine Parisul nu e asa de romantic. Dar parca, citindu-ti tie blogul, asa m-as mai duce 😛

Întâi de toate îţi urez un foarte zâmbăreţ: bine ai venit!

Mă bucur că te-am molipsit şi pe tine cu visarea asta a mea, periculos de incurabilă! Dar vorbind serios, dacă ai ocazia să mergi în Franţa, după Lyon musai dă o fugă şi în Paris. Are un şarm aparte. Foarte romantice dacă vrei, sunt plimbările la apus pe podurile de pe Sena, sau chiar plimbările cu vaporaşul, noaptea. Dacă ai ceva mai mulţi euroi, îţi recomand să iei cina pe faimoasele Bateaux Mouches, dar ai grijă, preţurile sunt extra piperate.

Acestea fiind zise, te mai aştept cu drag pe aici! 🙂

Paaaris. Sper sa-l vizitam odata impreuna, asa cum ne-am promis acum doi ani cand mi-ai adus brelocul cu turnuletzul magic. :*

Doamne ajută-ne să ajungem! Şi dacă numai pentru un weekend. 🙂 :* dacă ai ştii tu prin câte am trecut ca să cumpăr brelocurile alea…vai.

Ah da şi bine ai venit deasupra valului!

Superb Parisul! de fiecare data cand il vad imi taie respiratia, ca si cum l-as vedea pentru prima data!

Îţi mulţumesc că îmi dai ocazia să mai replic ceva pe blog (n-am mai scris de-o vreme). Din păcate eu l-am văzut o singură dată, dar mi-am promis că nu va fi singura. Sunt sigură, totuşi, că senzaţia nu va fi diferită de a ta. 🙂

Bun venit deasupra valului!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 5 urmăritori

Ianuarie 2011
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
%d blogeri au apreciat asta: