Deasupra valului

Archive for Decembrie 2010

Ştim cu toţii ce înseamnă perioada dinaintea Crăciunului: curăţenie, goana după cadouri, prelungirea exasperantă a aşteptării la casele de marcat, mâncare din belşug, care pentru iubitorii artei culinare tinde să acapareze toată pregătirea, împodobitul bradului, şi alte activităţi de sezon.

Desigur, cei apropiaţi ştiu că am jurat dragoste eternă artei culinare, însă pentru cei care află asta abia acum am să încerc să dezvălui câte puţin din pasiunea mea gastronomică. Iubesc mâncarea, prepararea ei, ingredientele ei aromate, mirosul ei proaspăt şi îmbietor, şi desigur, gustul ei delicios. Nu consider că acest subiect ar trebui tratat cu mai puţină atenţie şi implicare datorită posibilei banalităţi de care poate fi acuzat, fiind vorba până la urmă de o pasiune asemenea grădinăritului sau cântatului.

Şi pentru a nu mă eticheta singură drept „mâncăcioasă” şi atât, vreau să accentuez şi plăcerea gătitului pe care din păcate nu am simţit-o demult din cauza unei convalescenţe enervante. Dar în sfârşit mă pot refugia în bucătărie, unde mai multe hobby-uri ale mele se întâlesc profitând de momentul creativ (mă refer la cântat şi dansat).

Şi pentru că vreau să vă şi amuz niţel, după multe ore de curăţenie istovitoare prin sertarele mele  (haos inimaginabil de regulă) am găsit astăzi jurnalul ţinut de mama despre naşterea şi primii ani din viaţa mea şi ai fratelui meu.  Bineînţeles că am fost înduioşată să citesc câţi centimetri aveam, când am spus primul cuvânt, când am umblat şi aşa mai departe. Cu toate acestea hazul meu a fost provocat de secţiunea „mâncăruri favorite” unde mama trecuse din timpul prunciei mele cuvintele: „carne, fructe, ciocolată” . Iată cum, titlul se adevereşte, eu până astăzi considerând ciocolata ca parte importantă a vieţii mele.

Şi pentru că aţi rezistat să citiţi până aici, am să vă ofer drept recunoştinţă o reţetă simplă şi delicioasă în special pentru iubitorii de ciuperci.

  • ciuperci champignon
  • şuncă
  • caşcaval răzuit
  • sare, piper (opţional)

Se taie mărunt şunca, se aşează în ciupercile decojite în prealabil şi se pune caşcavalul peste. Se asezonează şi se pun la cuptor sau în tigaie sub capac, pentru a se rumeni ciupercile şi pentru a se topi caşcavalul. Nu trebuie ţinute mult, depinde de gust. Se servesc calde şi cu multă poftă.

Poftă bună!

Anunțuri

Christmas songs!! Şi mă fac să simt cu adevărat frumuseţea celei mai vesele sărbători din an. Şi pentru că Bon Jovi este unul din preferaţii mei, am fost deosebit de încântată să-i constat talentele vocale  în nişte cântece superbe de Crăciun.  Pentru iubitorii rock-ului, ai lui Bon Jovi, ai Crăciunului, şi a ce mai vreţi voi, I give you…

  • Bon Jovi- Bells will be ringing
  • Bon Jovi- Back door Santa
  • Bon Jovi- I wish everyday could be like Christmas

Ho ho ho ho! Hey hey hey hey! 😀

The Mentalist

A apărut în 2008 la CBS, fiind creat de Bruno Heller şi având până în prezent 3 sezoane. Personajul central este Patrick Jane, un veritabil „cititor” al minţii umane, care apărea la televizor jucând rolul unui medium care comunica cu cei decedaţi în prime time (probabil):). Succesul l-a dus pe aşa culmi încât a fost contactat de poliţie pentru a-l captura pe criminalul în serie, Red John. Însă ca răspuns la implicarea sa în caz, psihopatul i-a ucis soţia şi fiica, lăsându-l cu singurul gând de a-l prinde într-o zi pentru a face dreptate. Astfel, Jane ajunge la California Bureau of Investigation (CBI), unde împreună cu agenţii rezolvă diferite cazuri de crimă extrem de întortocheate. Desigur, metodele sale sunt complet neconvenţionale, ca de exemplu: hipnoza, manipularea psihicului şi a stărilor, jocuri ale minţii şi pe restul vă las să le descoperiţi singuri. Acţiune, logică,  psihologie, umor, sunt doar câteva dintre tags-urile acestui serial. Pe mine m-a captivat. Poate vă va umple şi vouă serile reci de iarnă sau „ferestrele” din programul  zilnic de lucru. Vizionare plăcută!

„Cum sa încep?”…Parcă doar întrebarea asta îşi face de cap prin mintea mea momentan.  Nu mă înţelegeţi greşit, sunt o vorbăreaţă înnăscută (asta musai trebuie accentuat la categoria „despre mine”), dar ora târzie şi euforia zilei mă îndeamnă la tăcere acum când ar trebui să turui.

Ce merită menţionat este faptul ca, nefiind un guru al tehnologiei, blogul acesta reprezintă pentru mine o provocare de a păşi în lumea secolului curent. Ieri, 16 decembrie 2010, am participat la Social Media Summit drept pentru care crearea unui blog azi a devenit obligatorie. De ce? Păi dacă tot „nu exist”  pentru că nu am facebook, măcar să îmi apăr identitatea prin aceste postări pe care mai mult ca sigur tot eu le voi citi (remarcabilă neîncrederea în sistem).

Voi dedica o abordare separată  subiectului Social Media Sumit, întrucât există nişte aspecte care merită menţionate. Pentru post-ul ăsta aş dori să menţionez ce sentiment de fericire m-a cuprins astăzi când nişte fulgi rebeli de zăpadă m-au prins într-o „ambuscadă” jucăuşă, lipidu-mi de buze un zâmbet pe care nu l-am mai putut da jos până cu mult după ce am ajuns acasă. Dacă mi-a plăcut? La nebunie! Dacă m-am simţit copil? Categoric! Vă recomand să va lăsaţi şi voi antrenaţi în astfel de momente cât mai des, oriunde, şi indiferent cu cine aţi fi. Nici nu mai consider că trebuie să menţionez că vârsta este complet irelevantă în faţa fulgilor de nea. Aşa că…zero justificări, doar bucuraţi-vă!


Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 5 urmăritori

Decembrie 2010
L M M M V S D
    Ian »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031